Viziunea lui Ezechiel

Ezechiel 1

1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, pe cand eram intre prinsii de razboi de la raul Chebar, s-au deschis cerurile si am avut vedenii dumnezeiesti.

2. In a cincea zi a lunii - era in anul al cincilea al robiei imparatului Ioiachin -

3. cuvantul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, in tara haldeilor, langa raul Chebar; si acolo a venit mana Domnului peste el.

4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si un snop de foc care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, care iesea din mijlocul focului.

5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca.

6. Fiecare din ele avea patru fete si fiecare avea patru aripi.

7. Picioarele lor erau drepte, si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel si scanteiau ca niste arama lustruita.

8. Sub aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste maini de om; si toate patru aveau fete si aripi.

9. Aripile lor erau prinse una de alta. Si cand mergeau, nu se intorceau in nicio parte, ci fiecare mergea drept inainte.

10. Cat despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de leu; la stanga lor, toate patru aveau cate o fata de bou; iar inapoi, toate patru aveau cate o fata de vultur.

11. Aripile fiecareia erau intinse in sus, asa ca doua din aripile lor ajungeau pana la cele invecinate, iar doua le acopereau trupurile.

12. Fiecare mergea drept inainte, si anume incotro le mana duhul sa mearga, intr-acolo mergeau; iar in mersul lor nu se intorceau in nicio parte.

13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care ardeau; si ceva ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumina stralucitoare, si din el ieseau fulgere.

14. Fapturile vii insa, cand alergau si se intorceau, erau ca fulgerul.

15. Ma uitam la aceste fapturi vii si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru fete ale lor.

16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si toate patru aveau aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roti.

17. Cand mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor si nu se intorceau deloc in mersul lor.

18. Aveau niste obezi de o inaltime inspaimantatoare, si pe obezile lor cele patru roti erau pline cu ochi de jur imprejur.

19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la pamant, se ridicau si rotile.

20. Unde le mana duhul sa mearga, acolo mergeau, incotro voia duhul; si impreuna cu ele se ridicau si rotile, caci duhul fapturilor vii era in roti.

21. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile; cand se opreau ele, se opreau si rotile; cand se ridicau de pe pamant, se ridicau si rotile; caci duhul fapturilor vii era in roti.

22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana cu cristalul stralucitor si se intindea in aer, sus peste capetele lor.

23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate doua aripi care le acopereau trupurile.

24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul Celui Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.

25. Si venea un vuiet care pornea de deasupra cerului intins peste capetele lor; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.

26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el.

27. Am mai vazut iarasi o lucire de arama lustruita ca niste foc, inauntrul caruia era omul acesta si care stralucea de jur imprejur; de la chipul rinichilor lui pana sus, si de la chipul rinichilor lui pana jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur imprejur era inconjurat cu o lumina stralucitoare.

28. Ca infatisarea curcubeului care sta in nor intr-o zi de ploaie, asa era si infatisarea acestei lumini stralucitoare care-l inconjura. Astfel era aratarea slavei Domnului. Cand am vazut-o, am cazut cu fata la pamant si am auzit glasul Unuia care vorbea.

Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos

Domnul Isus i-a vindecat urechea slugii marelui preot

Am vazut un documentar despre cum se fac urechile clonate, pe un mulaj de silicon din celule extrase din om si vasele de sange la fel, cum sunt puse intr-un mediu propice inmultirii ca sa se comporte ca in corpul uman, sa realizeze urechea. Atat de mult dura, cateva saptamani sau mai mult de o luna.

Asta imi amintea de ce s-a intamplat in gradina Ghetsimani, cand Petru a vrut sa-l apere pe Domnul Isus si i-a taiat urechea unei garzi, adica a slugii marelui preot, iar apoi imediat Isus i-a pus-o la loc. El a creat omul intr-o zi din pamant. Cand i-a pus urechea imediat s-a facut sanatoasa. Ma mir ca poate face repede orice. El este Dumnezeu si de aceea poate face toate aceste lucruri.

"Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: "Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei". Dar dupa invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea. Iar Petru, raspunzand, I-a zis: Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti. Zis-a Iisus lui: Adevarat zic tie ca in noaptea aceasta, mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Petru i-a zis: Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel. Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti. Si a venit la ucenici si i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine! , ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios. Iarasi ducandu-se, a doua oara, s-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si a treia oara S-a rugat, acelasi cuvant zicand. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut. Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este: puneti mana pe El. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins. Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie? In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit." (Matei 26, 30-56)