Oamenii sunt Născuţi Păcătoşi

< Evanghelia după Marcu 7:20-23 >

“El le-a mai zis: ‘Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine,
ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies din lăuntru, şi spurcă pe om.’”

OMUL ESTE CONFUZ ŞI TRĂIEŞTE DUPĂ PROPRIILE ILUZII

Cine este cel mai probabil să fie salvat?
Cel care se crede cel mai mare păcătos din lume.

Înainte de a continua, aş dori să pun o întrebare. Ce crezi despre tine însuţi? Crezi că eşti bun sau rău?
Ce crezi?
Toţi oamenii trăiesc după iluziile sau visurile lor. Probabil nu eşti atât de rău pe cât crezi sau atâtde bun pe cât crezi. Deci a cărui credinţă crezi tu că este mai bună? A celor care cred despre ei înşişi că sunt buni sau cei
care cred că sunt răi? Sunt cei din urmă. Aceştia sunt cel mai probabil cei care o să fie salvaţi. Cei care au păcătuit mai mult sau cei care au doar câteva păcate? Cei cu multe păcate vor fi probabil cei eliberaţi pentru că ei ştiu că sunt nişte păcătoşi. Ei sunt cei care pot primi izbăvirea pregătită de Isus.

Dacă ne privim cu atenţie vom putea observa că suntem plini de păcate. Ce este omul? Omul este ‘sămânţa răufăcătorilor’. În Isaia 59, se spune că inima oamenilor este locul unde sălăşluiesc o grămadă de gânduri necurate. Dar mulţi nu sunt de acord. Definind omul ca ‘sămânţa răufăcătorilor’ aceasta este definiţia corectă. Nu trebuie decât să aruncăm o privire cinstită asupra noastră pentru ca să ajungem la concluzia că suntem nişte păcătoşi. Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi vor ajunge la această concluzie.

Dar se pare că nu sunt mulţi cei care admit sunt plini de păcate. Ceilalţi trăiesc confortabil din cauză

că nu se consideră a fi păcătoşi. Şi pentru că noi păcătuim, am dat naştere unei civilizaţii păcătoase.

Dacă n-ar fi atât de mulţi cei ce care neagă acest lucru, ar fi trebuit să le fie ruşine să păcătuiască. Dar

din cauză că majoritatea sunt la fel ca ei, nu se simt ruşinaţi de ei înşişi. Dar conştiinţa lor ştie acest lucru.

Oricine are o conştiinţă îi va spune, “este ruşinos”. Adam şi Eva s-au ascuns ei înşişi printre copaci după ce au păcătuit. În zilele noastre mulţi păcătoşi se ascund în spatele unei culturi detestabile - o cultură a păcatului. Ei se ascund pe ei înşişi printre ceilalţi păcătoşi ca să evite judecata lui Dumnezeu. 

Oamenii sunt induşi în eroare de propriile lor vise. Sunt unii care se consideră mai sfinţi decât alţii. De multe ori ţipă ofensaţi, “Cum poate un om să facă aşa ceva? Cum poate un fiu să facă aşa ceva părinţilor săi?” Ei cred că ei nu ar putea să facă aceleaşi lucruri.

Dragi prieteni, e atât de greu să cunoaştem natura umană. Dacă vrem să fim izbăviţi ar trebui mai întâi să ne cunoaştem cu adevărat pe noi înşine. Este un proces care durează, iar mulţi dintre noi nu vor găsi această izbăvire poate nici în ziua morţii lor. 

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii

Dumnezeu vrea sa ne spuna ceva important prin aceasta carte a lui Solomon. El ne indeamna sa cautam intelepciunea, si sa ascultam de El, in timp ce ii mustra pe cei nebuni care resping intelepciunea lui Dumnezeu, paranduli-se ca este primitiva pentru intelectul lor si cunoasterea lor. Oamenii trebuie sa renunte la gandurile lor daca doresc sa-l urmeze pe Isus. Daca stau pe ganduri, vor ajunge sa fie sufocati de ele. Nu destul traim in stres, mai se si gandesc insistent tot la aceleasi lucruri, care de fapt ne cauzeaza suferinta. Doar Isus poate ridica pacatele omenirii, caci deja a si facut-o, iar acum sta pe tron in Ceruri si se uita sa vada cine crede in faptele Sale. "Celui ce pazeste faptele Mele pana la sfarsit ii voi da stapanire peste neamuri" Apocalipsa 2:26

Amintiti-va acest verset si solicitati carti crestine gratuite care va ajuta sa va nasteti din nou din apa si Duh, asa cum este voia lui Dumnezeu de pe http://www.bjnewlife.org

Capitolul 1

1.	Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2.	Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3.	Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4.	Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5.	Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6.	Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7.	Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8.	Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale.
9.	Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10.	Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11.	Dacă-ţi spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12.	Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13.	Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14.	Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi!"
15.	Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16.	Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17.	Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18.	Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19.	Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
20.	Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21.	Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22.	"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
23.	Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24.	Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama!
25.	Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit.
26.	De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27.	Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28.	Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
29.	Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30.	Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31.	Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor,
32.	Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33.	Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme".