Întoarce-te la evanghelia apei şi a Duhului

Haideţi să ne întoarcem la evanghelia apei şi a Duhului. Însăşi teologia şi doctrinele nu ne pot mântui. Totuşi, mulţi creştini încă le mai urmează, şi în consecinţă încă nu s-au născut din nou. Această carte ne spune cu claritate ce greşeli au făcut teologia şi doctrinele şi cum să credem în Isus în modul cel mai potrivit.

  

Cu adevărat v-aţi născut din nou din apă şi Duh?

Printre multele cărţi creştine scrise despre naşterea din nou, aceasta este prima carte din timpurile noastre care predică evanghelia apei şi a Duhului în strictă concordanţă cu Scripturile. Nimeni nu poate intra în Împărăţia Cerurilor fără a se naşte din nou din apă şi Duh. A fi născut din nou înseamnă că un păcătos este salvat din toate păcatele întregii lui vieţi prin credinţa în botezul lui Isus şi în sângele lui de la Cruce. Haideţi să credem în evanghelia apei şi a Duhului şi să intrăm în Împărăţia Cerurilor ca şi cei drepţi care nu au nici un păcat.
http://bjnewlife.org/english/ebook/ebook_edition.php?bid=43

Cunoaşte-te pe tine însuţi

Cum poate un om să trăiască dacă nu se cunoaşte pe el însuşi?

El trăieşte încercând să se ascundă pe el însuşi.

Uneori când privim pe cineva ne putem da seama dacă acea persoană se cunoaşte cu adevărat.

Socrate spunea, “Cunoaşte-te pe tine însuţi.” Unii oameni nu ştiu ce este în inima lor. Criminali, hoţi,

răutăcioşi, vicleni, prefăcuţi, înşelători, etc...

El are veninul unui şarpe în inima lui dar vobeşte despre bunătate. Înseamnă că el nu îşi dă seama că s-a născut păcătos. Sunt o mulţime de oameni care nu se cunosc şi nu se uită la ei înşişi. Aceştia se păcălesc singuri şi trăiesc învăluiţi în propriile lor decepţii. Se îndreaptă ei singuri spre iad unde vor merge datorită propriilor lor decepţii.

OAMENII CONTINUĂ SĂ PĂCATUIASCĂ DE-A LUNGUL ÎNTREGII LOR VIEŢI

De ce se duc în iad?

Din cauză că nu se cunosc pe ei înşişi.

Să aruncăm o privire asupra Evangheliei după Marcu 7:21-23. “Căci dinlăuntru, din inima oamenilor,

ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile,

faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

Toate aceste lucruri rele ies din lăuntru, şi spurcă pe om.” Inima umană este plină de gânduri necurate încă

din ziua în care a fost conceput. Să presupunem că inima umană este făcut din sticlă şi umplută până la margine cu un lichid murdar, şi anume păcatele noastre. Ce s-ar întâmpla dacă oamenii mişcă sticla înainte şi înapoi? Bineînţeles că lichidul murdar (păcatul) s-ar împrăştia peste tot. După cum se mişcă lichidul aşasar

împrăştia păcatele, necontenit. Noi, plini de păcate, ne trăim vieţile în acelaşi mod. Împrăştiem păcatul oriunde ne ducem. Şi vom continua să păcătuim de-a lungul întregii noastre vieţi pentru că suntem păcatoşi.

Problema este că noi nu realizăm că suntem plini de păcate şi că suntem sămânţa păcatului.

Suntem plini de păcate şi avem păcatul în inimile noastre. Asta este de fapt fiinţa umană.

Aceste păcate sunt gata să se împrăştie oriunde. Păcatul omului este că el crede că nu este păcătos ci

ceilalţi din jurul lui îl fac să păcatuiască şi astfel că vina nu este a lui.

Iar când păcatuieşte, crede că tot ceea ce poate face este să cureţe acel păcat. El continuă să şteargă

păcatul oriunde-l împrăştie, spunându-şi în sinea lui că nu este greşeala lui. Dar dacă curăţăm ce am

păcătuit, asta însemnă că nu vom mai păcătui din nou? Ar trebui să continuăm să ştergem mereu şi

mereu. Când paharul este plin de păcat, va continua să se împrăştie. Chiar dacă ştergem mereu pe dinafară

asta nu e de nici un folos atâta timp cât înlăuntrul nostru suntem plini de păcate.

Omul este născut atât de plin de păcate că inima lui nu va fi niciodată goală indiferent cât de multe

păcate împrăştiem de-a lungul vieţii noastre. Şi, în plus, noi vom continua să păcătuim toată viaţa

noastră.

Când un om nu-şi dă seama că este într-adevăr plin de păcate, el încearcă să se ascundă pe el însuşi.

Păcatul este în inima oamenilor şi nu va dispărea ştergându-l pe din dinafară. El împrăştie puţin şi

şterge puţin şi apoi iarăşi împrăştie puţin şi iarăşi  încearcă să şteargă - va continua să creadă că dacă

continuă să şteargă de fiecare dată când împrăştie va fi curat - dar şi data viitoare va împrăştia din nou

păcatul şi data viitoare din nou ş.a.m.d.

Cât timp crezi că va continua să facă aşa? Până în ziua morţii. Mulţi păcătuim până-n ziua morţii. De

aceea noi trebuie să credem în Isus pentru a fi izbăviţi. Şi pentru a fi izbăviţi, noi trebuie să ne

cunoaştem pe noi înşine.

Oamenii sunt Născuţi Păcătoşi

< Evanghelia după Marcu 7:20-23 >

“El le-a mai zis: ‘Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine,
ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies din lăuntru, şi spurcă pe om.’”

OMUL ESTE CONFUZ ŞI TRĂIEŞTE DUPĂ PROPRIILE ILUZII

Cine este cel mai probabil să fie salvat?
Cel care se crede cel mai mare păcătos din lume.

Înainte de a continua, aş dori să pun o întrebare. Ce crezi despre tine însuţi? Crezi că eşti bun sau rău?
Ce crezi?
Toţi oamenii trăiesc după iluziile sau visurile lor. Probabil nu eşti atât de rău pe cât crezi sau atâtde bun pe cât crezi. Deci a cărui credinţă crezi tu că este mai bună? A celor care cred despre ei înşişi că sunt buni sau cei
care cred că sunt răi? Sunt cei din urmă. Aceştia sunt cel mai probabil cei care o să fie salvaţi. Cei care au păcătuit mai mult sau cei care au doar câteva păcate? Cei cu multe păcate vor fi probabil cei eliberaţi pentru că ei ştiu că sunt nişte păcătoşi. Ei sunt cei care pot primi izbăvirea pregătită de Isus.

Dacă ne privim cu atenţie vom putea observa că suntem plini de păcate. Ce este omul? Omul este ‘sămânţa răufăcătorilor’. În Isaia 59, se spune că inima oamenilor este locul unde sălăşluiesc o grămadă de gânduri necurate. Dar mulţi nu sunt de acord. Definind omul ca ‘sămânţa răufăcătorilor’ aceasta este definiţia corectă. Nu trebuie decât să aruncăm o privire cinstită asupra noastră pentru ca să ajungem la concluzia că suntem nişte păcătoşi. Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi vor ajunge la această concluzie.

Dar se pare că nu sunt mulţi cei care admit sunt plini de păcate. Ceilalţi trăiesc confortabil din cauză

că nu se consideră a fi păcătoşi. Şi pentru că noi păcătuim, am dat naştere unei civilizaţii păcătoase.

Dacă n-ar fi atât de mulţi cei ce care neagă acest lucru, ar fi trebuit să le fie ruşine să păcătuiască. Dar

din cauză că majoritatea sunt la fel ca ei, nu se simt ruşinaţi de ei înşişi. Dar conştiinţa lor ştie acest lucru.

Oricine are o conştiinţă îi va spune, “este ruşinos”. Adam şi Eva s-au ascuns ei înşişi printre copaci după ce au păcătuit. În zilele noastre mulţi păcătoşi se ascund în spatele unei culturi detestabile - o cultură a păcatului. Ei se ascund pe ei înşişi printre ceilalţi păcătoşi ca să evite judecata lui Dumnezeu. 

Oamenii sunt induşi în eroare de propriile lor vise. Sunt unii care se consideră mai sfinţi decât alţii. De multe ori ţipă ofensaţi, “Cum poate un om să facă aşa ceva? Cum poate un fiu să facă aşa ceva părinţilor săi?” Ei cred că ei nu ar putea să facă aceleaşi lucruri.

Dragi prieteni, e atât de greu să cunoaştem natura umană. Dacă vrem să fim izbăviţi ar trebui mai întâi să ne cunoaştem cu adevărat pe noi înşine. Este un proces care durează, iar mulţi dintre noi nu vor găsi această izbăvire poate nici în ziua morţii lor.